Cristian Prisecaru este unul din cei mai buni actori-cascadori de origine romana, are o cariera internationala in cascadorie si film de peste 18 ani si peste 30 de ani de experienta in arte martiale, este discipol al marelui Szoby Cseh, vorbeste sapte limbi. Recunoscut ca fiind “al doilea cel mai bun cascador din lume” la Campionatul Mondial de Cascadorie desfasurat la Moscova in 2003, Cristian s-a despartit de Romania sufocat de “betele in roate” prin care nu razbeste nici macar cascadoria, si isi continua cariera prin cele mai variate colturi ale lumii. Astazi il gasim in Republica Dominicana, prins intre filmari sau furtuni tropicale, cascador, secenarist, regizor, luptator, calator.

Pe Cristian l-am cunoscut in urma cu 14 ani in Bucuresti. Eu reprezentam un artist-cantaret, numarul unu pe piata muzicala a acelor ani, el incepea proiecte grandiose de cascadorie. M-a cautat, avand nevoie de muzica, cand organiza evenimente caritabile in folosul copiilor strazii, unde regiza si executa numere de cascadorie in care trecea prin foc cu masini accidentate, zburand peste rampe ametitoare, din care iesea cu zambetul pe buze. Ne-am reintalnit peste ani, intre doua tornade.

Q: Inapoi in timp, in Romania ai fost unul din fondatorii Asociatiei Cascadorilor Romani, alaturi de mentorul tau. Ce ai facut, intre timp, cu visele de inceput? S-au concretizat, ai renuntat, te-au depasit?

A: Intoarcerea in timp imi face bine, acolo este originea tuturor, inclusiv a mea. Cand vedeam pe marele ecran filmele cu Szoby Cseh si Florin Piersic (seria Margelatu) nu stiam nimic despre cascadori, asa ca nu faceam diferenta intre actor si cascador. Maestrul Szoby a fost unul dintre cei mai mari actori-cascadori ai lumii (afirm asta fara teama de eroare, cunoscand lumea filmului la nivel mundial) iar pentru mine, sa lucrez cu dansul si sa ajung a fi asistentul sau a fost “beyond my wildest dreams”. Mi-a pus bazele solide pentru a putea intra si razbate in lumea cascadorilor, a regizorilor de actiune si a regizorilor de lupte. Dorinta noastra, la infiintarea Asociatiei Cascadorilor Romani, a fost obtinerea unui statut al cascadorului, asemanantor cu cel al cascadorilor din Marea Britanie, in ceea ce priveste: scolarizarea, atestarea, recunoasterea si evolutia. Nu s-a putut obtine acest deziderat, datorita: dezbinarii, intereselor de grup, lipsei de viziune si de perspective (proiectele de film erau din ce in ce mai putine, ma refer la cele straine, ca acestea aveau bugete mai mari decat cele romanesti), printre altele. Cand tu vrei sa ajuti, dar cei pe care vrei sa ii ajuti sunt primii care te lovesc pe la spate, cel mai bine este sa ii lasi sa se descurce singuri, fiindca niciodata nu vor indrazni sa te infrunte fatis. Szoby si cu mine ne-am dedicat proiectului “Gladiator”, proiect pe care fiul sau mai mic, Arpad il continua cu mare cinste. Asa am reusit sa formam o noua generatie de cascadori, unii au ajuns sa lucreze in circuri de prin lumea intreaga, altii in film.

Cat depre visele mele… le-am depasit eu pe ele fiindca nici nu am visat vreodata sa ajung a lucra in profesia asta, ca sa nu vorbim de a-mi face un nume peste granitele Europei. Consider ca mi-am adus aportul la recunoasterea tarii mele si a maestrului meu, la nivel mondial.

Q: Ai ales sa te desparti de Romania cand ai avut prima ocazie contractuala cu parteneri de film din alta tara. Daca ai fi pus in situatia ca un partener roman sa te contracteze, te-ai repatria sau ai alege sa ramai strict in zona contractuala?

A: Am fost solicitat si am avut contracte in exterior inca din 2004, dar in 2012 am ales definitiv sa plec si sa raman in afara. In afara de pregatirea si experienta acumulate in tara, m-am pregatit cu specialisti militari, asa ca acum dau inclusiv consultanta militar-tactica pentru film.

Sunt un freelancer international, lucrez unde sunt solicitat, asa ca daca in Romania se iveste ocazia, cu multa placere. De ramas in tara, nu stiu ce sa zic acum, cred ca nu as ramane mult timp…

Q: In Republica Dominicana ai un busines, “Adrenaline Services International”. Cum razbati ca imigrant, in aceasta industrie? Sunt popoarele, culturile de peste ocean mai permisibile sau mai dificile decat cele europene?

A: Dupa terminarea contractului cu firma americana care m-a solicitat in Republica Dominicana, mi-am facut propria firma. A fost greu, mai ales cu diferentele culturale, obiceiurile si modul de viata ale lumii latine, cum este numita. A trebuit sa invat limba dominicana (este derivata din spaniola castiliana, dar are evolutie proprie si propriul mod de pronuntie, ceva de genul limbii folosita in Republica Moldova). Fiind unul dintre destinatiile turistice faimoase la nivel mondial, aici intalnesti tóate natiile pamantului: europeni, asiatici, americani. Sa nu uitam ca tara asta a suportat imigratie japoneza, in timpul si dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, imigratie care a adus cu ea motocicleta ca mijloc de transport si orezul ca sursa principala de hrana.

Acum sunt capabil sa diferentiez “spaniola” vorbita de diversele natiuni latino-americane: argentinieni, columbieni, mexicani, cubanezi, chileni, portoricani…

Oamenii sunt absolut la fel ca europenii, dar putin mai simpli, mai legati de natura si viata, nu chiar atat de sofisticati. Le place sa se distreze, sa danseze, sa bea rom si bere. Le plac culorile, decoratiunile…

Modul meu de lucru este asemanator cu cel militar: organizat, clar, disciplinat, curat, onest, punctual si direct. Asta a fost una din dificultatile intampinate aici, fiindca latinoamericanii functioneaza dupa alt orar (totul la ei se rezolva ahorita, insemnand acusica, desi ahora inseamna acum), mai stau la vorba, mai schimba subiectul,… Dar incet incet ne-am obisnuit unii cu altii.

In lumea filmului aici, am regizat luptele la o drama de box, “Samba”- care a castigat premii la festivaluri internationale de film in America, Italia, Argentina. Am regizat actiunea la cel mai bun film de actiune dominican “Doi polititsti cu probleme”. Am dat consultanta tactica si coordonare cascade pentru un proiect americano-englez, inca fara titlu, regizat de faimosul regizor/comediant britanic Chris Morris, film care a beneficiat de nume mari ale industriei de entertainment: Anna Kendrick, Danielle Brooks, Jim Gaffigan, Rupert Friend, Denis O’Hare, intre altii. Acum doua zile am terminat participarea ca horse master (antrenor-proprietar de cai) in drama produsa de BBC, “The Long Song”, regizata de Mahalia Belo, castigatoarea BAFTA 2017.

Q: Tot in Republica Dominicana, unde esti resident de cativa ani, ai inceput un proiect remarcabil: un Festival International de Film care ar urma sa fie gazduit la tarmurile Marii Caraibelor, cu participarea jucatorilor de prima mana din industria cinematografica de la Hollywood. Vrei sa vorbesti despre proiect?

A: Datorita prezentei multietnice si multiculturale in Republica Dominicana, in zona turística Punta Cana in special, ne-am gandit ca un festival de film international, tematic, ar fi binevenit. Spun ne-am gandit, fiindca suntem un grup de initiativa: Leo Proaño, Sergio Gobi si cu mine. Exista in tara un festival international de film, dar este in capitala (la 250 km de zona Punta Cana) si noi vrem sa fim de fapt, o filiera a unui festival international tematic: actiune, horror, thriller, SF. Negocierile sunt avansate si in 2019 vom avea prima editie aici in RD.

Q: Pe langa cascadorie, actorie, regie, design de costume, arte martiale, scenografia este inca o ramura care te ispiteste. De curand cochetezi cu ideea sa-l faci cunoscut pe Petre Ispirescu prin film, dincolo de granitele Romaniei. Ce sanse au astfel de adaptari nationale sa devina productii internationale de anvergura?

A: Hahaha, am unele talente inascute, cum ar fi cel pentru desen, sculptura, modelaj, lucru manual cum obisnuiam sa il numim in scoala. Uneori am fost nevoit sa le folosesc, fiindca un anume departament era in criza de timp sau nu facuse ceea tot ce era necesar, a trebuit sa rezolv, filmarea nu se poate opri asa, pentru nimicuri. Spre exemplu, am construit un mormant, cu piatra funerara si decoratii, in Anglia, singur in 4 ore. Sau poarta de inchisoare, usa de celula, paturi detinuti, ferestre cu gratii, tot singur, lucrand doua zile (cat celelalte departamente erau in pauza de filmare). Am fabricat steaguri, decoratiuni si alte briz-brizuri pentru diverse productii…

Da, in 2015, in timp ce filmam la proiectul Victoriei Baltag despre Experimentul Pitesti, vorbeam cu directorul de imagine ca ar fi bines sa se faca un film inspirat din basmele populare romanesti. Si amandoi am pronuntat “Greuceanu!” in acelasi timp. Am ras, fiindca amandoi gandisem acelasi nume. Imi amintesc fílmele “De-as fi Harap Alb”si “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, dar Greuceanu nu a fost facut. Vreau sa-l produc eu, scenariul deja l-am scris, o sa mai aiba modificari minore, adaptate cerintelor pietei actuale si producatorilor, dar nu vor deteriora povestea originala. Va fi o co-productie internationala, am deja un investitor interesat si vreau sa il filmez in Romania si in Republica Dominicana, din diferite considerente, cele mai importante fiind: costuri, legea de suport fiscal pentru productia de film straina in RD (inteleg ca si in Romania a intrat in vigoare ceva asemanator), locatii, actori. De asemenea vreau sa fie produs in cel putin doua limbi de circulatie internationala: engleza si spaniola. Asa posibilitatea de distributie internationala creste considerabil.

6.Q: Te rog adreseata-ti o intrebare si raspunde(-ne) la ea. 

A: Hmmm, bine. O intrebare pe care mi-o adresez ar fi: “Esti multumit de ceeea ce faci si unde esti?”

Raspuns: Sunt, altfel nu as face ceea ce fac si nu as fi unde sunt! Nu stiu de unde vin, dar stiu cum am fost crescut, educat, stiu ce sunt si stiu unde ma duc. Nu ma voi opri decat atunci cand imi va fi imposibil sa ma mai misc, sa vad , sa simt… Spun asta fara nici un fel de urma de regret sau teama. Sunt un lup, acum putin mai bronzat de soare, si cred ca asta m-a adus unde sunt si sa fac ceea ce fac. Sunt departe de parintii si de copiii mei, dar sper ca intr-o zi sa fie mandri de mine.

Veronica Chirnoaga

---------------

Cariera profesionala* a cascadorului Cristian Prisecaru include:

Filme: “The Long Song” (2018) - drama de epoca BBC; "Primele 50 de intalniri" (2018) - lung metraj de comedie; “Yaar Bandooka” (2018) - lungmetraj de actiune; "Samba" (2017) - lungmetraj de box; "Dos Policias en Apuros" (2015) - lungmetraj de comedie politista; “Herman: the man behind the terror” (2019) - lungmetraj inspirat de Experimentul Pitesti; “ Vara s-a sfarsit” (2016) - lungmetraj drama; "Forced to Fight" (2011) - drama de MMA; "Vineri in jur de 11"(2006 Ro) - scurt metraj; "Secretul Mariei"(2006 Ro) - serial tv, ep. 90; "Lacrimi de Iubire"(2005 Ro) - serial tv, ep.29; "Imperium II" (2005 Ger) - prințul moștenitor; "Xenophobia" (2005); "Les Rois Maudits" (2004 Fr); "Funny Money" (2004 USA) - cascador dublura Kevin Sussman; "Kyon Ki" (2004 In); "Return of the Living Deads 5" (2004 USA); "Boudica -Warrior princess" (2002 UK); "Amen" (2002 Fr).

Scenarist, regizor, cooronator cascadori: "Afacerea" (2003 UK); "Băieții răi" (2003 UK); "Soar,... al străzilor" (2003 UK).

Spectacole: "Piratii din Caraibe" (2013) - actor principal, scenarist, regizor pentru lupte si cascador executand zip line-ul din catarg in catarg, cu coborare in rapel pe punte; "A 7-a Kafana" (2006) – actor; "Carnavalul de Foc" (2006); Circul Globus București - cascador/acrobat; "Apus de Soare" (2004-06) - cascador/actor; "Bogdan Vodă"; "Măsură pentru măsură" (2003) - instructor scrimă/regizor luptă/actor.

Consultant lupte: "Dragonul" (2008) - teatru japonez Bunraku.

---------------

*Sursa: Wikipedia